Tenebre. Cazul Laura – Daniel Timariu

---

Blogosfera SF&F 7

---

Urban fantasy. În română, plasat în Timișoara. Ei, la asta nu mă așteptam. Cârcotașii vor spune că este mai degrabă o poveste polițistă, cu elemente de fantasy. Este dreptul lor. Din punctul meu de vedere, asezonat de porția zdravănă de urban fantasy de limbă engleză pe care l-am tot consumat în ultimii ani, cam ăsta este genul acestui roman. Dacă vreți să mă credeți pe cuvânt, bine. Dacă nu, citiți definiția de aici , apoi citiți cartea lui Daniel Timariu și pe urmă decideți singuri.

Bun, acum că mi-am satisfăcut nevoia de a categorisi (este înnăscută, nu prea poți să o ignori) să trecem la gândurile mele despre volum. Care sunt în mare parte pozitive, cu excepția unui ”dar” care mi-a cam stat ca un ghimpe în coastă de la jumătatea romanului până la final. Iar asupra încheierii nu m-am decis încă dacă mi-a plăcut sau nu.

Așdar, elementele pozitive. Scris fluid, dialog natural. Un erou care este credibil și o lume care te face să te gândești că ar putea să fie și așa cum spune Daniel Timariu. Prin urmare, este un roman cu baze solide. Are și puțin umor presărat peste o poveste cu suspans. Scriitură cu o doză sănătoasă de lirism, dar fără să fie sufocant. În ansamblu o carte ușor de citit și mai ales plăcută.

A fost interesant cum Timariu a reușit să îmbine creaturile fantastice din alte culturi (goblini, satiri, nimfe) cu cele din folclorul românesc (vârcolaci, căpcăuni, strigoi) și altele de care eu nu am auzit (dulăii Qiqirn). Felul în care aceste creaturi împart spațiul și felul în care interacționează mi s-a părut natural. Te cufunzi în lumea lor din ce în ce mai adânc cu fiecare flash back a lui Alexandru Anghel, personajul principal. Și ești la fel de versat sau neștiutor ca și el, ceea ce mi-a plăcut. Unul din marile plusuri ale acestui roman.

Acum ajungem și la ghimpele despre care vorbeam mai devreme. Ei bine, pe la pagina 83, facem cunoștință cu Qiqirn, din câte am înțeles eu, o dată cu Alex Anghel. Dar, peste câteva capitole avem un flash back în care se pare că cei doi se cunoșteau de ceva vreme. Deci linia temporală este complet dată peste cap și niciodată explicată. Iar creierul meu, ciudat cum este, a rămas agățat de asta până la final. Nu ar fi fost mare scofală, dar relația dintre cei doi este foarte importantă în doua parte a cărții și de aceeea mi-a rămas în minte.

Iar finalul… ar putea fi spus că este neașteptat. Dar este și în același timp confuz. Pentru mine, cel puțin așa fost. Nu am înțeles foarte bine ce legătură aveau toate personajele. Poate ar trebui să mai citesc o dată cartea, dar abia am reușit să o parcurg duminică și apoi să scriu această recenzie. Poate un nou volum din seria ”Tenebre” o să mă lămurească. O să cumpăr volumul doi, pentru că vreau să văd dacă o așa o să se întâmple sau nu.

Verdict: Surprinzător!

Categorie: Urban Fantasy cu aromă de Timișoara :-).

Experiența mea personală: Mi-a plăcut să descopăr cum România poate fi o locație perfectă pentru fantasy.

Blogosfera SF&F – ediția 7
Dacă vreți să aflați cum văd și alții ”Tenebre. Cazul Laura”, găsiți mai multe opinii pe:
Jurnalul unei cititoare
Assasin CG
Nantan Lupan
Catharsis Writing
Iulia Albotă

Nu uitați: luna aceasta avem o ediție specială a Blogosferei, cu două recenzii consecutive. Ne vedem și miercurea următoare pentru a vorbi despre ”Epoca inocenței”, de Adrian Mihălțianu.

Blogosfera SF&F este un proiect care face un lucru simplu: în a doua miercuri a fiecărei luni o să publicăm simultan recenziile noastre despre o carte din zona SF&F, scrisă de un scriitor român.