Când am aflat pentru prima dată că o să pot citi o carte înainte de lansarea oficială, așa cum s-a întâmplat cu ”Epoca inocenței” trebuie să spun că ego-ul meu s-a umflat puțin. Preview exclusiv doar pentru că citesc cărți SF și scriu despre ele. Uau! Acum că v-am împărtășit micul meu moment de ”glorie” să trecem la ce vă aduce aici: încă un debut în SF publicat de Nemira.
Recunosc, faptul că Adrian Mihălțianu a primit ștampila de aprobare de la Nemira, deși este debutant, m-a impresionat. Una peste alta, în nișa de SF, sunt unul din numele ”grele”. Prin urmare, nu este greu de imaginat că am fost extrem de curioasă și am început să citesc imediat cum am primit cartea. Rezultatul? Indecis. Din nou. Mi se pare că am scris multe recenzii în ultima vreme în care spun că impresiile mele sunt amestecate.
Dar să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Speculațiile pe care le face Mihălțianu sunt interesante și, bazat pe ce se întâmplă în acest moment, foarte plauzibile. Totul se desfăsoară în viitorul apropiat și este foarte probabil să devină realitate. Nu ai vrea, dar se poate. Dacă e să te gândești bine, se poate și mai rău. Din câte am înțeles, autorul s-a documentat serios și asta se vede.
Trebuie să spun că mi-a plăcut stilul direct, telegrafic de a scrie a lui Adrian Mihălțianu. La câtă informație este în ”Epoca inocenței” orice floricele stilistice ar fi îngreunat foarte mult lectura. Așa, îți este mult mai ușor să asimilezi tot ce se întâmplă. Este o poveste care privește întreaga omenire și am apreciat ambiția autorului. Este greu să construiești o poveste la scala asta.
Dar… chiar dacă pe ansamblu mi-a plăcut să citesc romanul și am înțeles unele alegeri pe care le-a facut autorul, asta nu înseamnă că nu sunt elemente care m-au sâcâit atunci când citeam. Pe de o parte, înțeleg de ce Adrian Mihălțianu a construit acest volum așa cum a făcut-o. Este prima parte dintr-o serie care este numita ”Terra XXI”. Așadar, trebuie să te familarizeze cu firul narativ și personajele care vor popula povestirea. Mie mi s-a părut însă că personajele și evenimentele sunt mult prea înghesuite. Chiar dacă acțiunea se desfăsoară într-o perioadă de timp destul de mare (cam 20 de ani), tot este prea multă informație. Prea multe linii narative, prea multe piese în mișcare. Asta duce la o evoluție destul de inegală și uneori nerealistă a personajelor.
Iar unele legături dintre personaje nu am considerat că ar fi necesare. De exemplu, nici nu mi-am dat seama că Andrews este cel implicat în povestea lui Ali decât destul de târziu. Când a reintrat în scenă numele lui nu mi-a spus nimic, așa că rolul lui de mai devreme, când focus-ul era pe Ali, putea foarte bine să fie ocupat de oricine. Mai ales că acest lucru nu aduce nimic în relația lui cu Lin. Care este unul din elementele care nu mi-a ”sunat” adevărat. Nu mi s-a părut că o singură conversație, oricât ar fi ea de profundă și interesantă, justifică evoluția emoțională a a celor doi. Poate este o prejudecată a mea, dar… asta este.
Concluzia? Da, cred că aș citi și volumul doi din ”Terra XXI”. Una peste alta, Adrian Mihălțianu a construit o poveste care, cu toate neajunsurile ei, mi-a stârnit curiozitatea. Aș vrea să știu care sunt adevăratele motivații ale milionarului, să aflu cum se descurcă Lin și dacă planurile lui Ali sunt atât de sumbre pe cât cred eu că sunt. Acum decideți voi dacă o să citiți ”Epoca inocenței”. Eu zic că este posibil să vă placă.
Verdict: Și bune, și mai puțin bune.
Categorie: O primă încercare bunicică.
Experiența mea personală: Chiar dacă mă așteptam la mai mult, înțeleg de ce Nemira a ales să publice acest roman. P.S. Îmi place coperta!
Blogosfera SF&F – ediția 8
Dacă vreți să aflați cum văd și alții ”Epoca inocenței”, găsiți mai multe opinii pe:
Jurnalul unei cititoare
Assasin CG
Catharsis Writing
Iulia Albotă
Everything and anything
Blogosfera SF&F este un proiect care face un lucru simplu: în a doua miercuri a fiecărei luni o să publicăm simultan recenziile noastre despre o carte din zona SF&F, scrisă de un scriitor român. Membrii noi sunt bineveniți!
Luna următoare o să discutăm despre volumul Cătălinei Fometici, ”Câinii diavolului”.
Pingback: Tenebre. Cazul Laura – Daniel Timariu | Cu mintea la... SF
Pingback: Blogosfera SF&F: Epoca inocenței – Adrian Mihălțianu | Iulia Albota