Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Mercenarii. Războiul pietrelor – Florin Purluca


Blogosfera SF&F


Recunosc: aveam oarecare așteptări de la această carte. Motivul pentru care am decis să o citesc pentru Blogosfera de luna aceasta a fost acela că prima carte a lui Florin Purluca pe care am citit-o avea semne promițătoare. Chiar dacă ”Mercenarii” este fantasy și nu SF mi-am spus că poate, după ceva timp în care autorul a mai căpătat experiență, acest volum ar putea fi chiar mai bun decât ”Cum să fabrici un semizeu”.

Nu cred că are sens să prelungesc suspansul. Din păcate, acest volum m-a dezamăgit. O să explic mai pe larg puțin mai încolo. Aș vrea să spun că un singur lucru nu s-a schimbat: potențialul. Ideea din ”Mercenarii” este interesantă. Cu o execuție mai bună, ar fi fost o carte care mi-ar fi plăcut să o citesc. Cred că asta s-ar fi întâmplat dacă în România ar fi editori profesioniști. Știu cât este de greu să fii obiectiv vis a vis de propriile cuvinte. Cineva care să te focuseze și să nu te lase să zburzi pe câmpiile propriului ego are impact vizibil în calitate.

Iar acum să trecem la ce nu mi-a plăcut. Primul lucru pe listă este stilul. Știu că este fantasy. Înțeleg că un pic de lirism ”sună” mai bine când vine vorba de acest gen. Dar chiar este necesar să ai epitete la fiecare pas? Iar unele din adjective sunt folosite de mult prea multe ori (exemplu: lipicios, crăpăcios). Iar amestecul de regionalisme (gen glajă, șișcă), cu arhaisme și neologisme nu ajută deloc – a se citi: m-a zgâriat pe creier constant.

Al doilea lucru care impactează major experiența lecturii sunt fragmentele de filosofie care fac parte din monologul interior al personajului principal. Toată cartea este scrisă din perspectiva acestuia și, sincer, cred că acest monolog o ia pe atât de multe ori pe cărărui lăuntrince că te pierzi complet. Ai impresia că acest personaj suferă de schizofrenie, chiar dacă autorul tot pune pe masă depresia.

Iar ultimul lucru este faptul că ideea în sine este plină de potențial. De mai multe ori, după ce citeam un paragraf, începeam să îl refac în minte deoarece era promițător. Iar altfel scris, ar fi făcut acțiunea pe care o descria mai interesantă. De aceea mi-au trebuit aproape două săptămâni să ajung până la finalul cărții. Pentru că este obositor să tot încerci să reinterpretezi în minte ceea ce citești, ca să poți să construiești o imagine coerentă a firului narativ.

Mi-ar fi plăcut să laud această carte. Dar, chiar dacă am tendința de a trece cu vederea stilul dacă acțiunea și ideea din spate sunt solide, nu am putut face același lucru pentru acest volum. Pentru că, chiar dacă există un sâmbure de potențial, acesta este insuficient exploatat. Iar toate celelalte elemente despre care am vorbit mai sus au stopat din start orice posibilitate de a mă bucura de această lectură. Însă, după cum știți, nu am pretenția că sunt oracolul din Delphi. Așadar, vă invit să citiți și voi, ca să vă formați propia părere.

Verdict: Dezamăgire.

Categorie: Se putea mult mai bine.

Experiența mea personală: Încă o lectură ”obligatorie”.

Dacă vreți să aflați cum văd și alții ”Mercenarii. Războiul pietrelor”, găsiți mai multe opinii pe:

Jurnalul unei cititoare

Assassin CG

Nantan Lupan

One comment on “Mercenarii. Războiul pietrelor – Florin Purluca

  1. Pingback: Blogosfera SF&F: Florin Purlucă – Mercenarii. Cartea Întâi: Razboiul pietrelor | Assassin CG

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 30 October 2019 by in Așa și așa, Blogosfera SF&F and tagged , , , .

Navigation

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: