Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Cronica unei semi-recenzii

doina-roman-prea-multi-zei-pentru-un-desertRândurile de mai jos explică motivul care m-a obligat/determinat să nu particip cu un articol în „Blogosfera SF&F” din februarie. Prima dată când s-a întâmplat asta, nu am reuşit să găsesc cartea. De data asta, cauza a fost alta: nu am reuşit să termin de citit „Prea mulţi zei pentru un deşert” de Doina Roman. Şi am încercat. De multe ori. Dar nu reuşeam să citesc mai mult de 10-20 de pagini o dată. Aşa că, pe la pagina 100 am renunţat. Deja devenise o corvoadă unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult pe lumea asta.

De ce am reunţat? Păi, hai să enumerăm. Primul motiv a fost acela că nu am reuşit să mă acomodez cu stilul în care este scrisă cartea. Imaginaţi-vă că sunteţi într-un club şi se face întuneric. Apoi totul este luminat doar de un laser intermitent. Vezi cum se miscă oamenii, dar parcă sunt fotografii puse unele lângă altele. Ei, asta a fost senzaţia pe care am avut-o cât am citit cele 100 de pagini din „Prea mulţi zei pentru un deşert”. La un moment dat a devenit aşa de obositor că am renunţat să mai încerc să urmăresc ideile.

Al doilea motiv a fost dialogul. Pot să trec cu vederea un schimb de replici mai ţeapăn şi neinspirat dacă ce urmează înainte şi după este bine scris şi are idei grozave. Îmi pare rău să o spun, dar dialogul în acest volum este încă un motiv pentru care mi-a s-a părut dificil să urmăresc textul.

Al treilea a fost felul în care a fost construită lumea din carte. Multe elemente sunt introduse fără context. Nici măcar glosarul de termeni de la sfârşitul volumului, pe care l-am descoperit întâmplător, nu a ajutat prea mult.

Iar al patrulea, şi ultimul, au fost personajele. Nici măcar unul dintre ele nu m-a făcut să îmi pese de soarta lor. Din punctul meu de vedere, dacă nu interesează ce se întâmplă cu personajele, atunci nu ai niciun motiv să continui să mai citeşti. O carte spune povestea lor. Dacă exact asta nu te interesează…

M-am gândit mult dacă să scriu sau nu despre încercarea mea de a citi aceasta carte. Am considerat serios motive pro (este totuşi un blog de cărţi şi vorbesc despre una, unde mai pui că am promis public că o scriu despre orice carte scrisă de un autor român pe care o voi lectura) şi contra (nu am terminat cartea). În cele din urmă am decis că vreau să vă spun despre experiența mea cu această carte. Am vrut să o termin și să scriu despre ea. Nu am reușit, dar sper că ce am scris mai sus să vă fi de folos.

Advertisements

3 comments on “Cronica unei semi-recenzii

  1. elena
    14 March 2018

    și uite așa s-a eludat misterul – de ce nu a criticat toată blogosfera la unison
    curaj la următoarea carte 🙂

    Like

    • elena
      14 March 2018

      elucidat

      Like

    • Cu mintea la SF
      15 March 2018

      În Blogosferă scriem despre cărți citite din scoarță în scoarță. Cum nu a fost cazul pentru mine, am publicat ceva separat. Iar curajul nu ne lipsește 😀.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 14 March 2018 by in Blogosfera SF&F, ET CETERA and tagged , , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: