Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Noaptea în oraș, fără părinți – Dănuț Ungureanu


Blogosfera SF&F 13


Din primul moment de când am început să mă gândesc la ce voi scrie despre această carte mi s-au ivit în minte doar analogii care implică mâncarea. Nu știu de ce. O cauză posibilă ar fi abundența de elemente vizuale care apare în mod constant. Sau poate doar îmi era foame în ziua respectivă și, pe urmă, toate ideile mele despre cum să povestesc ce am citit au căpătat iremediabil o aromă culinară. Oricare ar fi motivul, sunteți preveniți. Bun, acum să începem.

Prima comparație care mi-a venit în minte, cred că pe la jumătatea romanului, a fost aceea a unei prăjturi care a fost atât de mult decorată că nici nu știi dacă sub stratul gros de glazură și decorațiuni din pastă de zahăr este o prăjitură, o brioșă sau o tartă. Totul este atât de înconjurat și căptușit de cuvinte că pierzi din vedere foarte ușor ce exact se petrece. Ideea în sine nu este complicată, dar cu straturi de cyberpunk mai ”comestibile” mi-ar fi plăcut mai mult.

Sunt pasaje întregi care nu au niciun impact asupra ceea ce se întâmplă mai departe, cel puțin așa cum am înțeles eu cartea. Sunt doar fraze, frumos construite, nu am ce să zic, dar care nu îmi comunică nimic care să mă intereseze. Nu dezvoltă personaje, nu aduc informații care să avanseze acțiunea. Sunt pur și simplu acolo. Da, aduc un strop de filosofie, lucru care nu îmi displace, dar în schema generală a romanului… nu le văd utilitatea. Eu nu prea dau citate, nu este stilul meu, dar o să pun aici un fragment ca exemplu:

Când îşi dezmierda o sută de femei, Faraon suferea îngrozitor. Privirea i se ascuţea brusc, descoperind toate imperfecţiunile pielii, ridurile, aluniţele, firele de păr, cicatricele, unele amintiri ale nopţilor de dragoste la marginea crimei. Sub piele, carnea i se arăta bolnavă, puhavă, pregătită pentru moarte definitivă, fără revenire, moartea care înseamnă miros greu şi atomi suflaţi în lumea largă. Capetele drăgălaşe, împodobite cu cârlionţi şi rubine, buzele trandafiri cărnoşi, ochii de gheaţă albăstrie – doar epidermă şi zgârciuri montate pe ţeste de hârci. Descoperea chiar fără nicio osteneală elemente în care clipocea sufletul (ceaţa de viaţă, duhul), dar iute le pierdea urma. Ce urmau să devină sufletele lor după ce carnea avea să mai fie doar câteva grame de minerale? Cine cerea în eter spiritele lor subţiri, când în eter oricine putea cere orice, oricând? (…) Unde sunt om? Sunt mai om aici, unde nu pot să mă mişc, n-am destul spaţiu pentru ceea ce aş putea să fiu?

Am mai spus și cu alte ocazii. Dacă ideea este bună, uneori ambalajul în care este pusă este secundar pentru mine – a se vedea Phillip K. Dick. Dar asta este totuși o linie foarte greu de menținut. Atunci când ideea are un înveliș cu prea multe zorzoane, oricât ai fi de concentrat să urmărești acțiunea, tot îți fuge mintea la orice altceva decât la poveste. Ca să revin la comparațiile mele gastronomice, e atât de strâns lipită hârtia de ecler că până o dai la o parte, ai stricat jumătate din ecler și nu mai ai niciun chef să îl mănânci.

Acum, că am scris despre ce m-a frustrat când am citit ”Noapte în oraș, fără părinți” să spun și ce mi-a plăcut. Elementul vizual este foarte bine scris. Se vede clar în citatul de mai sus și, acest stil de a scrie, folosit cu moderație, este un atu din punctul meu de vedere. Sunt elemente din lumea imaginată de autor care m-au pus pe gânduri. Ceea ce îmi place. Apreciez cărțile care îmi pun neuronii în mișcare.

Dacă este să pun cap la cap toate ideile mele despre acest volum, atunci verdictul este cu siguranță preponderent negativ. O idee mai captivantă ar mai fi îndulcit, poate, din experiență. Per ansamblu este o reinterpretare a mitului lui Prometeu înfășurată în straturi decorative excesive care, pentru mine, au îngreunat lectura. Am sa închei totuși cu același lucru care îl spun de fiecare dată când aprecierile mele nu sunt pozitive: gustul este personal. Dacă mie nu mi-a plăcut, asta nu înseamnă că ție nu o să îți placă.

Verdict: Potențial foooarte puțin utilizat.

Categorie: Cyberpunk (cred).

Experiența mea personală: Că bine le zicea dl Mercury… ”Too much love will kill you, every time”.

Blogosfera SF&F – ediția 13
Dacă vreți să aflați cum văd și alții ”Noaptea în oraș, fără părinți”, găsiți mai multe opinii pe:
Jurnalul unei cititoare
Assasin CG
Iulia Albotă
Nantan Lupan
Everything and anything
Catharsis Writing

Blogosfera SF&F este un proiect care face un lucru simplu: în a doua miercuri a fiecărei luni o să publicăm simultan recenziile noastre despre o carte din zona SF&F, scrisă de un scriitor român. Membrii noi sunt bineveniți!

Advertisements

3 comments on “Noaptea în oraș, fără părinți – Dănuț Ungureanu

  1. Pingback: Blogosfera SF&F: Noaptea în oraș fără părinți de Dănuț Ungureanu | Catharsis Writing

  2. Pingback: Blogosfera SF&F: Noaptea în oraș fără părinți – Dănuț Ungureanu | Iulia Albota

  3. Pingback: Blogosfera SF&F: Dănuț Ungureanu – Noaptea în oraș, fără părinți | Assassin CG

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 8 November 2017 by in Așa și așa and tagged , , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: