Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Dr. Bloodmoney – Philip K. Dick

Dacă o să îmi cadă în mână un text a lui Philip K. Dick o să îl citesc. Inevitabil. Așa că, din momentul în care am primit această carte de la Nemira, a fost prima care am deschis-o. Fără surprize până acum. Ce a fost o surpriză pentru mine a fost conținutul. Este aproape atipic pentru PKD. Nu lipsesc temele lui favorite, în special cele legate de veridicitatea realității, dar este mult mai… puțin luxuriant.

Să spui că este o distopie este un pic prea mult. Da, totul se petrece după o serie de atacuri nucleare care au zdrobit fundația societății așa cum o cunoaștem acum. Dar nu poți să spui că lumea este complet lipsită de speranță și aproape nelocuibilă. Pentru că nu este 100%. Mie mi-a dat mai mult impresia că descrie acea perioadă tulbure dintre două ere bine definite, care poți să o intrepretezi așa cum vrei. Așa că se poate asta doar să fie doar inpresia mea.

Apoi m-au surprins personajele. Sunt mult mai complexe și variate, pentru că ce se întâmplă în ”Dr. Bloodmoney” este strâns legat de trările acestor personaje și ce fac ele în urma acestor sentimente. Un pic atipic pentru Philip K. Dick, care de obicei pune personajele în situatii halucinante și le cunoști din reacțiile pe care le au. De data asta însă, se concentrează mai mult pe monologul lor interior și din asta se construiesc majoritatea elementelor interesante din volum. Trebuie să recunosc, dintre toate aceste monologuri, cel a lui Stuart McConchie este favoritul meu.

Nu lipsește marea întrebare legată de faptul că de mult ceea ce petrece în mintea noastră ne modelează realitatea subiectivă, dar cel mai mult PKD se apleacă asupra felului în care fiecare face față unei situații extraordinar de stresante și traumatizantă. Fiecare personaj are un monolog interior foarte bine definit și care nu se aseamănă cu al celorlați. Este aproape ca un mozaic care oglindește o societate care încearcă să dea un sens vieții după ce tot ce știa s-a schimbat complet.

După cum vedeți, nu este exact tipic pentru Philip K. Dick. Dar mi-a plăcut, a fost o schimbare bine venită. Acum, nu vă așteptați la lirism rafinat sau alte elemente de acest gen. Scriitura lui este, ca de obicei, folosită pentru a comunica maximum de informație cu minimum de cuvinte. Chiar dacă acum povestește despre lumea interioară a unor oameni. Așadar, dacă felul în care el își scrie nu este pe placul vostru, nu o să fie diferit nici de data asta. Dar o să găsiți alte lucruri, care poate o să compenseze pentru faptul că PKD nu este cel mai apt când vine vorba de impresia artistică.

Ca să bifez, simbolic, și pasul final: da, recomand această carte. Până acum nu am citit o carte de Philip K. Dick pe care nu aș recomanda-o. Și aceasta nu face excepție.

Verdict: Surprizător, dar bine venit.

Categorie: Pentru cunoscători.

Experiența mea personală: Încă o carte de PKD bifată care contribuie la poziția lui în topul meu personal de preferințe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 22 May 2017 by in Absolut formidabile, Pentru cunoscători and tagged , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: