Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Șaman – Kim Stanley Robinson

kim-stanley-robinson-samanTocmai mi-am dat seama că nu am scris despre ”Șaman”. Poate pentru că am vorbit despre ea, în fața unui public. Oricare ar fi explicația, creierul meu a bifat că am scris și pe urmă a trecut mai departe . Prin urmare, o să rectific această greșeală. Pentru că au fost relativ puțini oameni la lansare și chiar merită să fie citită.

Asta este a patra carte de Kim Stanley Robinson pe care o citesc. Primele au fost cele trei volume din trilogia Marte, despre care puteți să citiți aici. Dacă cunoști cărțile, poate ai anumite așteptări. Dacă sunt pe linia futurism, roboți, chestii intergalatice sau chiar intraplanetare te sfătuiesc să renunți la ele. Pentru că ”Șaman” nu se ocupă de viitor, ci de trecut. Un trecut foarte îndepărat, atunci când aiba începeam să ne punem amprenta prin Europa. Literal. Este vorba despre unul dintre primii artiști a căror artă o putem și acum admira prin peșterile din Lascaux.

Ei, stai puțin, dar ăsta nu SF, ai fi tentat să exclami. Ba, este, ți-aș replica eu. Pentru că este vorba despre știință și ficțiune. Nu știm prea multe despre oamenii preistorici. Despre cum am supraviețiut ei în era glaciară și care a fost motivația pentru care s-au apucat de mâzgălit, cu talent, prin peșteri. Iar ”Șaman” despre asta vorbește: despre cum ne imaginăm că au trăit, au simțit și au construit. Este știință – Robinson și-a făcut temele temeinic – dar este și despre imaginație.

La bază, cartea urmărește liniile de bază ale mitului eroului: un om care are o chemare și care depășește obstacole aproape de neimaginat pentru a deveni un element de progres pentru ceilalți. Asta face Loon, nu o dată, ci de două ori. Pentru detalii despre ce și cum, trebuie să citiți cartea.

Un element important al poveștii este și prezența, fizică și ideatică a oamenilor Neanderthal. Știm că ne-am înțeles cât de cât cu ei (europenii au până la 4% ADN neandertalian). Știm că au supraviețuit în Europa multă vreme până când Homo Sapiens și-a făcut debutul pe vechiul continent. Nu știm ce s-a întâmplat cu ei, cum au dispărut. Robinson face o sugestie subtilă prin soarta lui Click. Tulburătoare, dar, probabilă. Foarte, foarte probabilă.

Pentru mine, farmecul cărții a fost dat de toate micile detalii ale vieții de zi cu zi. De ce gândește și visează Loon, cum vede el lumea din jur și ce face ca să se adapteze sau să o modifice ca să aibă o viață mai confortabilă. Mi-a plăcut mai ales felul în care descrie în amănunt cum tribul lui Loon adună provizii pentru iarnă. Dacă vă spun că într-un muzeu pe mine mă fascinează mai mult lingurile, nasturii, acele de cusut, etc. decât bijuteriile vă explicați de ce asta este partea cea mai bună pentru mine? Da? Bine.

Asta nu înseamnă că părțile de acțiune nu sunt interesante. Dimpotrivă. Felul în care Loon, împreună cu prietenii lui, scapă de tribul oamenilor jende este foarte bine scris. Tensionat și plin de nerv. Robinson este scriitor de meserie (adică a făcut facultate pentru asta) și se vede.

Acum sper că ți-am stârnit curiozitatea. Destul de mult încât să citești ”Șaman”. Merită.

Verdict: Aventuri preistorice la maxim!

Categorie: SF atipic.

Experiența mea personală: Ușor de citit, recompense grele :-).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 26 December 2016 by in Pentru cunoscători and tagged , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: