Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Imperiul atomului – A.E. van Vogt

imperiul_atomului_a_e_van_vogtAu trecut ani destui de când am citit cartea asta și încă este bine înfiptă în zona în care creierul meu a decis să stocheze lucrurile pe termen lung. Asta ca să știți cum se explică faptul că scriu despre ea fără să o fi recitit în întregime. Doar am trecut rapid peste câteva pagini pe la început, apoi pe la mijloc și pe urmă la final. A fost suficient să îmi reîmprospătez senzațiile și să îmi aduc aminte că vine la pachet cu alt volum, ”Vrăjitorul din Linn”. Dacă puteți, citiți-le împreună.

De curiozitate, am intrat puțin pe pagina dedicată lui van Vogt de pe Wikipedia.  Și am aflat un lucru surprinzător. Multă vreme nimeni nu l-a luat în serios. Pișcă-mă, cred că am căzut într-o realitate alternativă. Pentru că… Mmm, cred că dacă mă gândesc puțin înțeleg. Ce idei punea el pe tapet prin anii ´40, ´50, nu cred că erau prea comune. Și faptul că era un suporter al sistemului de guvernare monarhic nu a ajutat foarte mult.

Dar am divagat. Revenind la cărți, este clar că au fost scrise când războiul nuclear era o idee nouă și care răcea sângele în vinele tuturor, de la lideri politici până la pasionații de SF. Iar van Vogt aduce la viață o societate care supraviețiuește unui asemenea război și păstrează capacitatea de a manipula atomul. Însă, ca orice sursă de putere, această știință ajunge apanajul unei caste puternice de preoți. Interesaaant…

Dar povestea nu este despre un preot, ci despre un prinț, Clane. Care se naște cu diformități tocmai datorită expunerii accidentale la radiații a mamei lui când era însărcinată. Ei, aici îl recunoști pe bătrânul A.E. Eroul care depășește circumstanțe aproape imposibile și își lasă mult în urmă adversarii. Este una din temele lui favorite.

Clane este punctul focal al unei povești plasată într-un viitor care, în linii mari, nu se deosebește de cel de azi: lupte de putere, conflicte cu străini, inegalități sociale. Nimic nou. Dar străinii sunt marțieni. Oameni care au crescut pe Marte. Și care încă sunt capabili să urce în nave nucleare și să vină pe Pământ. Iar cei cu care se luptă Clane pentru putere sunt preoții ce dețin monopolul unor cunoștințe ce au puterea de distruge – din nou – planeta.

Este foarte interesant cum Clane ajunge să dețină mai multă putere doar devenind arheolog și săpând prin ruinele primei civilizații atomice. Mi-a plăcut ideea asta. Este oarecum optimistă ideea că ar mai fi supraviețuit ceva după un război nuclear, dar nu este imposibilă. Dar partea cea mai bună vine la finalul ”Imperiului atomului”. Nu vă spun ce, că este o piatră care tulbură și mai mult un iaz deja destul de învolburat. Dar o să garantez că o să vă placă. Este un cliffhanger atât de bun încât nici van Vogt nu a rezistat și a scris ce se întâmplă mai departe în ”Vrăjitorul din Linn”.

OK, am lăudat destul destul. Mai spun doar atât: merită să îl citiți pe van Vogt. Este unul din clasici, care nu și-a pierdut farmecul nici la jumătate de veac după ce stârnea controverse. Philip K. Dick îl citează ca o influență majoră, chiar dacă partea artistică nu este prea cizelată. Iar alții s-au inspirat, mai mult mai puțin direct, din romanele lui. Gene Roddenberry și scenariștii ”Alien” se numără printre ei. Trebuie să spun mai mult?

Verdict: Filme de acțiune pe hârtie.

Categorie: SF vintage.

Experiența mea personală: Cu cât mai ”extraterestră” o povestire, cu atât are mai multe șanse să îmi rămână prin neuroni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: