Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Atavic – Liviu Surugiu

atavic_liviu_surugiuDragilor, trebuie să spun că am pornit să citesc cartea asta vrând din tot sufletul să îmi placă. Coperta patru era elogioasă iar titlul este suficient de enigmatic cât să promită lucruri interesante. Așa că aveam un cocktail care îmi ridicase așteptările destul de mult. Dar, din păcate, nu a fost să fie.

De obicei încep cu lucrurile pozitive. Încerc și de data asta, așteptați-vă însă la mulți ”dar”. Să începem cu piatra de temelie a unei cărți: ideea. În ”Atavic” este interesantă, dar felul în care a fost povestită m-a lăsat confuză și plină de întrebări. Ceața de misticim și supranatural în care este plasată toată acțiunea m-a făcut să urmăresc foarte greu firul narativ. Recunosc, din când în când treceam superficial peste unele pasaje pentru că nu aveam răbdare să stau să le descrifrez.

Ce nu mi-a plăcut cum au fost construite personajele. Unele dintre ele ar fi fost absolut fantastic de urmărit. De exemplu, Irin. O femeie care se trezește, relativ peste noapte trăind viața unei alte persoane. O, ce mi-ar fi plăcut o construcție graduală a descoperirii, a acceptării sau a revoltei. Am primit în schimb pasaje din când în când care păreau poze ale unor femei complet diferite. Iar felul în care moare… cu părere de rău, dar circumstanțele sunt trase de păr. Psihologia nu este convingătoare, cel puțin pentru mine.

Apoi vine avalanșa de idei și linii de narațiune. În loc de o împletitură care să creeze tensiune și să sfârșească în marea confruntare/revelație mie mi-a adus aminte de sculurile de lână încâlcite pe care trebuia să le organizez în gheme rotunde si ordonate pentru bunica mea. Deși nu sunt relativ multe personaje, sunt de așa natură prezentate încât ai impresia că te-ai rătăcit într-un labirint de nume, motivații și acțiuni. Eu am simțit că, cu o singură excepție – Kiriam Kirian – niciun personaj principal nu are o evoluție recognoscibilă ca fiind propie. Așa cum am spus și mai sus, este doar înșiruire de snapshot-uri care nu par avea legătură.

Din păcate, stilul artistic al lui Liviu nu este pe gustul meu. Mie îmi plac frazele simple, metaforele folosite cu economie și fapte, fapte, fapte. În ”Atavic” ai parte de subtilități sugerate prin întoarceri de frază foarte ornamentate. Eu nu sunt subtilă. Deloc. De multe ori finețurile trec pe lângă mine ca apa pe lângă rață. Prefer să mi-o spui verde-n față decât să mă iei prin învăluire.

Și acum să trecem la o chestie strict personală care m-a râcâit: ochii albaștri atribuiți familiei lui Iisus. Din ce am citit eu despre Iisus, ca personaj istoric real, această calitate fizică este foarte, foarte puțin probabilă. Da, știu, sunt cârcotașă. Dar îmi stătea pe creier.

Bun, acum la final, nu v-ați aștepta să vă recomand să o citiți. Însă o fac. Pentru că eu sunt de părere că trebuie să experimentezi singur stilul unui scriitor înainte să decizi dacă îți place sau nu. Și poate pe voi chiar o să vă încânte această carte. Știu că așa a fost cazul pentru alții. Poate totul o să vă pară clar ca lacrima și o să vă mirați cum de am avut eu atât de puține cuvinte bune de spus. Povestea din ”Atavic” are potențial, însă a fost spusă într-un stil care nu se potrivește cu de îmi place mie. Dar asta poate să nu fie părerea voastră. Lecturați și decideți.

Verdict: Aș fi vrut mai mult.

Categorie: Ce s-ar fi întâmplat dacă…

Experiența mea personală: Ce să faci, nu poți să îi placi pe toți.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 12 December 2016 by in Așa și așa and tagged , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: