Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Senzoriada – Cristian M. Teodorescu

Senzoriada_Cristian_TedoorescuMi-a fost foarte greu să încep să scriu despre cartea asta. Pentru că nu știu să spun dacă mi-a plăcut sau nu. Mi-au plăcut elemente. Mi-au plăcut idei. Dar în ansamblu… nu pot spune că a fost o experiență plăcută. Am citit-o mai mult pentru că obiceiul meu este să termin o carte o dată ce am început-o.

”Senzoriada” este o (altă) culegere de nuvele. M-a intrigat faptul că autorul a fost nominalizat pentru un premiu international – Grand Prix de L`Imaginaire – și faptul că nu am mai citit nimic scris de el până acum. Sunt patru povestiri ordonate, după opinia mea, în ordinea mărimii. ”Senzoriada” este ultima dar și cea mai consistentă dintre ele. Cred că este destul de ”întinsă” încât să fi fost publicată de una singură.

Cristian Teodorescu este fizician de meserie. Chiar dacă nu ai știi asta, paragrafele sau chiar paginile întregi de teorie ar fi fost un indiciu destul de evident. Recunosc, nu am reușit să înțeleg cam jumătate din ce se discută între personajele principale din ”Senzoriada”. Teodorescu are niște ipoteze știintifice destul de avansate dar nu am avut plăcerea să le înțeleg în totalitate. Autorul are tendința de a le expune aproape didactic, într-un dialog socratic dintre Trurl și Clapațius, cei doi protagoniști ai povestirii. Care mie mi se pare cea mai seacă metodă de a introduce teorii ”grele” într-un text de ficțiune.

Al doilea element distinctiv al celor patru povestiri este constanta pendulare între diverse planuri. Care la un moment dat devine obositoare. Se trece, uneori foarte brusc, de la persoana I la persoana a III a, de la descrieri prozaice la fantezii, de la narațiunea personajelor la narațiunea autorului. Da, sunt tehnici destul de des întâlnite. Dar în nuvelele acestea, parcă sunt folosite doar de dragul de a fi folosite. Nu mi s-a părut că aduc nimic povestirii, cel puțin în finalul ”Senzoriadei”.

Al treilea lucru care m-a urmărit de-a lungul acestei cărți este felul în care sunt creionate relațiile din povestiri. M-au sâcâit mereu. Poate sunt eu prea sensibilă, dar personajele feminine sunt prea arhetipale pentru gustul meu. Și nu în sensul bun al cuvântului.

Da, Teodorescu are o imaginație extraordinară. Da, ideile lui despre felul în care este structurat Universul sunt interesante. Da, ideile lui sunt originale. Dar felul în care l-a pus pe hârtie a fost pentru mine o umbră care a persistat de la primul la ultimul rând.

Așadar, recomandarea mea este…indecisă. Încercați-o dacă vreți, cu singuranță este ceva diferit. Cred că este pur și simplu o chestie de gust. Și senzații.

Verdict: Chiar nu am unul

Categorie: Categoric pentru cunoscători cu apetit mai educat

Experiența mea personală: O pietricică în pantof în timpul unei plimbări care se anunța frumoasă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 18 May 2016 by in Pentru cunoscători and tagged , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: