Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Floarea de loldilal – Ana-Veronica Mircea

Floarea_de_loldilal_Ana_Veronica_MirceaNu sunt biolog de meserie dar sunt sigură că nu există floarea asta în realitate. Însă denumirea de ”loldilal” este ciudat de muzicală și îți rămâne pe creier. Prin urmare, mi-am zis că trebuie să citesc cartea asta. Și am fost răsplătită cu două surprize destul de mari. Prima a fost aceea că este o (altă) colecție de povestiri. OK, mi-am zis, hai să vedem dacă toată lauda de pe coperta 4 este adevărată.

Trebuie să spun că stilul Anei-Veronica Mircea a fost a doua surpriză și a fost chiar plăcută. Nicio povestire nu seamănă cu cealaltă. Sunt diferite atât prin subiect cât și prin abordare. Au un ton serios sau umoristic. Sunt scrise din punctul de vedere al unor personaje sau la persoana a treia. Dar toate sunt ușor de citit și îți gâdilă în mod interesant neuronii.

Ce face Ana-Veronica Mircea mai bine decât mulți autori de SF români (pe care i-am citit eu până acum) este dialogul. Când îi citești conversațiile dintre personaje nu îți dă impresia că este o interpretare nereușită al unui text dintr-o limbă obscură al unui traducător cu minim de cunoștințe. Schimbul de replici, în majoritatea cazurilor, este organic și bine condus.

Recunosc, favoritele mele au fost textele care m-au făcut să zâmbesc. Am o slăbiciune pentru SF-ul scris în cheie umoristică. Iar dacă este scris bine, este o delectare să îl citești. Așadar, ”Paradisul bărbaților” și ”Revelion cu scăunel și pisică” sunt cele mai reușite.

Mi-a plăcut și ”Ziua retragerii” pentru ideea interesantă și bine pusă pe hârtie. Povestirea asta destul de mică descrie foarte bine un viitor terifiant. Mi-a atras atenția și ”Ghinion” deoarece abordează un subiect greu de fizică – dimensiunile universului – și îl aplică într-o manieră care mi s-a părut originală. Cel puțin, eu nu am mai întâlnit-o.

Per total este o carte care mi-a plăcut să o citesc, deși nu am reușit să termin o povestire. Pur și simplu nu am fost destul de captivată încât să continui după primele 10 pagini. ”Râpa amăgirilor” este scrisă într-un stil care mie îmi este greu să îl urmăresc. Poate altă dată, pentru că nu îmi place să las cărțile neterminate, cu excepția cazului în care m-au plictisit imens.

Așadar, dacă nu sunteți dispuși să parcurgeți un roman întreg puteți lua cu încredere cartea asta și să vă delectați cu crâmpeie literare mai mici sau mai mari, dar scrise cu talent și imaginație.

Verdict: O surpriză plăcută

Categorie: povestiri de adormit (sau de trezit) adulții

Experiența mea personală: În sfârșit, puțină naturalețe!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 25 April 2016 by in Pentru cunoscători and tagged , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: