Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Starship Doi – Alex Deva

Sharship_Doi_Alex_DevaPremieră pentru mine: prima recenzie a unei cărți scrise de un scriitor român debutant. Alex Deva m-a invitat să îi citesc cartea și am fost de acord. I-am promis că o să fiu onestă, dar totuși această recenzie a fost oarecum dificilă pentru mine. Pe de o parte, știu cât este de greu să scrii (orice, nu doar o carte). Pe de altă parte, o recenzie este despre ce ai gândit ca cititor.

Per total, mi-a plăcut ideea. Știți deja, nu povestesc ce se întâmplă în carte. Așa că veți descoperi singuri ce și cum se petrece. Așa că o să vorbim despre elemente generale, cum ar fi ritmul. Care mi s-a părut un inegal. Unele descrieri sunt prea încărcate, altele sunt prea puțin populate. De exemplu, ce mi-a plăcut a fost procesul de adaptare și învățare dintre personajele principale și Starship Doi. Începe bine și eu aș fi savurat mai multe detalii. Însă, în cazul meu, am fost destul de curioasă să aflu ce se întâmplă în continuare încât asta nu m-a deranjat foarte tare.

Recunosc, am citit superficial câteva din paginile care descriu bătălii. Poate e uzura – Campbell e de vină – sau poate că viroza cu care mă lupt de o săptămână m-a epuizat. În plus, e vorba de fizică. Nu e punctul meu forte. Am nevoie de multă putere computațională să creez în minte cum se mișcă tot ce e descris. Eu văd asta ca un punct bun, înseamnă că cel care a pus cuvintele pe hârtie s-a gândit destul de bine la ce scrie. Acum, dacă mă puneți să vânez greșeli, vă rog să reveniți asupra propoziției ce conține cuvântul “fizică” de mai sus.

Trebuie spus, alegerea personajelor va părea prea evidentă, cel puțin unora dintre voi. Dar chiar și cei care “produc” SF trebuie să scrie despre ce cunosc. Ce nu mi s-a părut veridic este felul în care evoluează aceste personaje, mai ales Doina și Aram. Având în vedere de unde vin și unde ajung, prea e totul pe repede înainte. Chiar luând în considerare ipoteza (într-o anumită măsură implicită) că au fost supuși unor oarecare modificări tot nu compensează 100%. Și împărțirea rolurilor a fost, din punctul meu de vedere, un pic cam forțată. Mai ales ideea că un computer analizează și i-a decizii bazate pe suflet… Se potrivește ca nuca în perete. Dacă se menționa sugestibilitate, plasticitate, adaptabilitate, capacitate de învățare era parcă un pic mai plauzibil.

Ce mi-a atras atenția de câteva ori sunt frazele care nu ”sună” englezește. Nu sunt multe, dar se cunoaște că nu este scrisă de cineva nativ în limba Albionului. Sunt părți care sună mai bine dacă le traduci în română. Cel puțin așa am făcut eu – parcă aveau mai mult sens și savoare.

Un punct bun al cărții este potențialul ei cinematografic. Un pic mai mult dialog și poate fi transformată ușor într-un film. Nu sunt foarte multe personaje, ideea de bază este clară și ușor de urmărit. Pentru o primă încercare de a scrie ceva într-o altă limbă decât cea nativă este o lectură plăcută.

Una peste alta, Alex Deva are respectul meu. A scris o carte, ceea ce puțini dintre noi fac. Da, se putea și mai bine. Însă nimeni și nimic nu spune că trebuie să scrii doar una. Alex deja lucrează (cred) la volumul doi. Poate o să ia în seamă sugestiile mele, poate nu. Oricum, îi urez spor la treabă și mulți cititori. Iar pe voi vă invit să citiți ”Starship Doi” și să vă spuneți părerea. Beneficiile sunt mutuale, vă asigur.

Verdict: Un debut promițător

Categorie: Ușor de citit

Experiența mea personală: Îmi place să citesc „româneste” 🙂 !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 29 February 2016 by in Ușurele, dar bune and tagged , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: