Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Sfârșitul copilăriei – Arthur C. Clarke

arthur-c-clarke---sfarsitul-copilariei-c1Nu m-am gândit la cartea asta multă, multă vreme. M-a impresionat când am citit-o și are o idee originală. Dar am lecturat-o și apoi nu am mai revizitat-o. De curând am văzut miniseria pe care a făcut-o SyFy utilizând ca inspirație cartea asta. Înainte de a fi difuzată, toate blogurile de SF pe care le urmăresc o menționau, într-un fel sau altul.

Așa că am vizionat ecranizarea și din zece în zece minute tot mă gândeam că ceva nu se potrivește. Nu îmi ”suna” nimic cunoscut. Sunt foarte puține elemente din roman care au fost transpuse în această minserie. Mai întâi de toate, conflictele și agenda ascunsă a Overlorzilor nu există în roman. Proza lui Clarke este lină, logică, cu o progresie calmă, fără prea multe puncte de tensiune. Clarke imaginează un viitor în care majoritatea oamenilor devin raționali fără să mai aibă tendința de polarizare extremă. Recunosc, este un pic naiv, dar așa a fost scrisă cartea, ar trebui să faci un minim efort de a respecta ceea ce a pus pe hârtie autorul.

Pornesc de la ideea că nu ați citit cartea, deci nu o să vă spun prea multe despre ce se întâmplă. Vreau totuși să subliniez ceva: nu degeaba este Clarke unui dintre cei mai importanți scriitori de SF. Oricât de indulgent ai fi nu poți să spui că este un maestru al metaforelor sau al suspansului, dar are o imaginație extrem de bogată. Din punctul meu de vedere, cam ăsta ar fi atu-ul principal al ”clasicilor” SF: au lansat idei care au motivat oamenii să le transforme în realitate. De ce credeți că este atât de populară seria originală Star Trek? Vă dau un indiciu: nu are nimic de a face cu efecte speciale absolut ”fabuloase” pentru perioada respectivă :-).

”Sfârșitul copilăriei” este un roman care pune pe tapet sensul vieții. Și mă refer la toată viața, de la apariția primei celule până la oameni. Răspunsul pe care îl dă s-ar putea să vă surprindă sau nu, în funcție de cât de mult sunteți familiarizați cu idei din filosofie și ezoterism. Pe mine m-a mirat doar faptul că un scriitor de SF a folosit așa ceva într-o carte.

Romanul este un pic mai greu de citit, cel puțin la început, deoarece are o cantitate destul de mare de flash-back-uri. Dar este plin de idei interesante, așa că te prinde (sau te lași prins) și până la final îți dai seama că a meritat fiecare minut. Am mai spus-o și o repet, sunt fan al SF-ului ”vintage”. Uneori te surprinde cât de actual a rămas iar alteori cum este o poză perfectă a timpurilor când a fost creat.

În concluzie, dacă nu ați citit ”Sfârșitul copilăriei” vă recomand să o faceți. De preferat, înainte de a vedea ecranizarea. Este încă proaspătă și îți exersează neuronii. Chiar dacă doar vânezi greșeli si arhaisme, care sunt foarte evidente, vă asigur. Dar dacă sunteți dispuși să priviți mai adânc, o să aveți parte de un foarte plăcut moment de workout intelectual.

Verdict: Să dăm Cezarului ce este al Cezarului

Categorie: Vintage, dar încă proaspăt

Experiența mea personală: Un exemplu de carte care mi-a crescut adicția pentru SF 🙂

P.S. Mai am de dat unui alt Cezar ce îi aparține. Și anume Nemira, care mi-a trimis un mail prin care mă anunța că a republicat recent acest roman.

P.P.S. Și ca să fie transparența totală: eu am în bibliotecă volumul din defuncta colecție SF de la Teora.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 11 February 2016 by in Pentru cunoscători and tagged , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: