Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Lumea inversă – Christopher Priest

lumea_inversa_Christopher_PriestMintea umană este un loc foarte ciudat. Iar cartea asta este un exemplu foarte bun. Nu mă refer la conținutul ei, care este departe de a fi ”standard SF” ci la faptul că, deși am cumpărat-o și, fără îndoială, am citit-o, nu îmi mai aduceam nimic aminte despre ea. Uneori pot să scot la iveală din filele prăfuite ale memoriei mele caracterul unui personaj, acțiunea în linii mari sau doar un amănunt care m-a impresionat când am lecturat pentru prima dată un volum. În cazul de față nici cea mai mică boare de recunoaștere nu mi-a mângâiat neuronii când am scos cartea din rafturile bibliotecii.

Așadar, a urmat concluzia firească: am (re)citit-o. Chiar nu pot să îmi explic de ce era așa de bine îngropată în mintea mea că nici o a doua lectură nu a reușit să îmi aducă în conștient un sentiment, oricât de vag, de familiaritate. Ceea ce este păcat, pentru că ”Lumea inversă” este chiar interesantă. Ideea principală are ramificații care mi-a solicitat la maxim bruma de cunoștințe de fizică. De fapt, am prins doar o mică parte, doar ultimul capitol mi-a clarificat cât de cât înțelegerea.

Nu vă gândiți însă că este plină de teorii și discuții științifice. Opusul este de fapt valabil. Primele două părți, care sunt mai bine din jumătate din carte, descriu ce se întâmplă – cu destul de multe amănunte – în viața de zi cu zi a personajului principal. Îți dai seama că este un viitor distopic, că sunt mai multe straturi pe care încă nu le-ai aflat, dar tot se citește puțin ca o biografie. Așa că nu îmi este greu să îmi imaginez că o persoană cu mai puțină răbdare ar putea abandona cartea după prima parte. Vă sfătuiesc însă să nu o faceți. Pentru că finalul compensează pentru ritmul lent al primei jumătăți.

În fapt, rimtul acesta lent, descrierile amănunțite și înșiruirea de fapte aparent banale sunt acelea care dau finalului greutatea pe care o are. Pentru că această carte este mai mult decât o imaginare a unui viitor sumbru: este o meditație și asupra felului în care ne maturizăm, cum internalizăm ce vedem în fiecare zi și cât de greu ne este să renunțăm la ceea ce percepem ca fiind adevărat, just și imutabil. Așadar, este o carte de SF ușor filozofică, ceea ce nu este pe gustul tuturor, dar este plăcut să citești din când în când, mai ales dacă este bine scrisă.

Christopher Priest se achită onorabil și scrie o carte care este introspectivă, dar nu într-atât încât să devină prea densă. Acțiunea devine mult mai ”vioaie” în a doua jumătate a volumului, iar schimbarea de ritm îți menține interesul. Mi-a plăcut și felul în care se încheie. Este un final… modest. Te-ai aștepta ca revelațiile din paginile anterioare să cutremure din temelii tot ce se întâmplă. Dar singurul lucru care se cutremură este lumea personajului principal și mie mi-a plăcut cum este pus asta în perspectivă.

În concluzie, dacă credeți că aveți un pic mai multă răbdare la dispoziție și vă simțiți ușor filozofi cartea asta ar fi perfectă pentru voi.

Verdict: De citit pe îndelete

Categorie: Pentru cunoscători răbdători

Experiența mea personală: Pot spune că am citit o carte nouă și că mi-a plăcut 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 22 January 2016 by in Pentru cunoscători and tagged , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: