Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

Neuromantul – William Gibson

William-Gibson-NeuromantulDacă vreți să citiți o carte care imaginează viitorul nu foarte îndepărtat și rezistă suprinzător de bine ”Neuromantul” este exemplul perfect. Am fost copil în anii 80 când a fost scrisă cartea asta și cred că înțeleg de ce este considerată inovatoare. De fapt, este atât de bună încât poți să îi atașezi o mulțime de adjective. Însă pentru mine este în primul rând solidă.

Să vă explic de ce. Motivul numărul unu: poți să o citești (sau recitești, cum a fost cazul meu) astăzi și să îți placă atât de mult încât să nu te deranjeze micile și inevitabilele anacronisme. Motivul numărul doi: este bine scrisă și are personaje interesante. Motivul numărul trei: conține idei care sunt valabile și astăzi și face predicții fantastic de corecte. Motivul numărul patru: descrie un viitor care este încă posibil deoarece tehnologia de azi îi crește exponențial șansele de a deveni realitate.

Recunosc, când am citit-o prima dată nu apreciam hard SF-ul așa cum se întâmplă azi. În consecință, mi-a rămas în minte doar ”gustul” acela de distopie atât de posibilă încât te face înfiori puțin. Mă bucur că am recitit cartea asta, chiar am pierdut multe nuanțe prima dată. Ca de exemplu, ideea subtil strecurată la final că semnalul ”Wow”  din anii 70 provine într-adevăr de la civilizație extraterestră. Dar nu orice fel de civilizație. Nu vă spun, că e surpriză!

Ați observat că nu am spus nimic despre intrigă. Și asta pentru că ar strica, din punctul meu de vedere, plăcerea de a citi această carte. Pentru că unul dintre punctele ei forte este faptul că este impredictibilă. După ce termini un capitol te gândești ”ei, asta era de așteptat”. Dar în timp ce citești ești așa de absorbit că ești in permanență suprins. Unul dintre atributele mele favorite când vine vorba de o carte. Da, admit, nici nu sunt genul care îi place să se gândească în permanență la ce poate urma, bazat pe ce a citi până atunci. Dar poți citi un roman și să nu ai nicio secundă de mirare chiar dacă nu anticipezi în mod conștient. Ei bine, ”Neuromantul” este un adevărat montagne russe și te bucuri de fiecare curbă și pantă.

În concluzie, este un roman pe care merită să îl citiți. Iar dacă nu mă credeți pe mine, atunci poate vă convinge Peter Watts, unul dintre favoriții mei și un scriitor de hard SF excepțional. Am citit de curând un post în care a menționat o scenă din ”Neuromantul”. Și, bineînțeles, mi-am administrat singură felicitări că am știut la ce se referă (plus doza de endorfine asociată, se înțelege 🙂 ). Acum, voi decideți dacă citiți mai întâi cartea și apoi postarea lui Watts sau invers.

Verdict: Apocaliptic de bună

Categorie: SF tare, delicios

Experiența mea personală: Distopia este rar atât de interesantă

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 8 January 2016 by in Absolut formidabile, Pentru cunoscători and tagged , , , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: