Trilogia Mistborn – Brandon Sanderson

”The Final Empire”, ”The Well of Ascension” și ”The Hero of Ages” sunt volumele ”de om mare” a lui Sanderson. Spun asta cu toată seriozitatea: sunt bine scrise, cu idei interesante, puse expert pe hârtie și imprevizibile pe alocuri (un lucru bun!). Am spus în alt post că Brandon Sanderson se pricepe să născocească sisteme magice care au logică internă coerentă și solidă. Ei bine, în ”Mistborn” atu-ul ăsta este jucat cu maxim de eficiență iar rezultatele sunt foarte bune.

Tot ce înseamnă magie este bine structurat, cu definiții clare, pe care poți să le înțelegi, logice :-). Nu ai să găsești excepții doar pentru a explica un singur lucru sau pentru a face un personaj mai cu moț decât ceilalți. Este unul din lucrurile care mi-au rămas în tărtăcuță mult timp după ce am terminat de citit cele trei volume.

Un alt lucru definitoriu pentru trilogie este atmosfera. Totul se petrece într-o lume care o poți descrie doar ca sumbră. Tonul povestirii este grav, serior dar nu dă impresia de scorțos. Este istoria unor eroi (a propos, îmi place că unul dintre ei este femeie și că nu este o caricatură ci un personaj complex) însă nu vă așteptați la descrieri bombastice și hiberbolice. Ai impresia că totul este estompat, ca și cum cețurile din titlu pătrund și în ritmul poveștii. Iar când ceața dispare totul este mai clar, mai intens. Dar nu strălucitor. Pentru că nimic în această nu este strălucitor, nici măcar personajele principale. Au lipsuri de care sunt mai mult sau mai puțin conștienți, puncte oarbe care îi conduc spre decizii mai puțin faste. Dar sunt personaje care sunt ușor de îndrăgit.

Ce face Sanderson foarte bine în ”Mistborn” este să ”îndulcească” atmosfera cu o poveste de dragoste delicată dar plină de pasiune. Mi-a plăcut cum construiește legăturile dintre cei doi eroi ai acestei povești romantice, fără melodramă sau gesturi grandioase… prea multe. Evident, gesturile de genul ăsta nu puteau să lipsească cu desăvârșire, este o poveste eroică la urma urmelor.

Dacă este stai să analizezi tot ce înseamnă relații remarci că Sanderson s-a achitat foarte bine de partea asta: sunt naturale, fără exagerări sau delimitări categorice. Seamănă foarte multe cu ce ne confruntăm zi de zi, păstrând totuși proporțiile – este un fantasy oameni buni, fiți realiști 🙂 !

Una peste alta este o trilogie echilibrată, care brodează imaginativ pe tema eroului și a călătoriei inițatice pe care acesta și-o asumă, mai mult sau mai puțin voluntar. Stau în cumpănă dacă să vă dau un indiciu despre final. Pentru că este partea mai favorită. De ce? Deoarece te ia complet prin surprindere. Am să spun doar atât pentru că, în ceea ce mă privește, finalul din ”The Hero of Ages” trebuie savurat, fără spoiler-ere. Pe unii o să îi lase descumpăniți (cu singuranță am fost și eu) iar alții o să fie un pic triști (bun venit în club!) dar este un final frumos și surpinzător, care încheie o carte spectaculoasă.

Verdict: Excelentă!

Categorie: Pentru iubitorii de fantasy și nu numai

Experiența mea personală: Ador surprizele (literare)!