Orașul iluziilor – Ursula K. LeGuin

Când m-am pus să scriu despre această carte din radio-ul meu de pe laptop (trăiască netul) se auzeau Chemical Brothers cu a lor ”Galvanize”. Ei, galvanize este cuvântul corect pentru ce te face să simți ”Orașul iluziilor”. Îți zbârnâie toți neuronii când o citești. Mai este nevoie să spun că mi-a plăcut? Foarte mult? Îndrăznesc să spun, extrem de mult?

De faptul ”Orașul iluziilor” sunt trei nuvele sau, mai corect, trei romane mai scurte, toate situate în același univers ca ”Mâna stângă a întunericului”. Sunt puse în ordine cronologică – din punctul de vedere al momentului în care se desfășoară – dar nu este nevoie să îl citești pe unul ca să înțelegi pe următorul. Toate sunt la fel de bine conturate și la fel de interesante. Deși, trebuie să recunosc, preferatul meu este cel care a dat și numele acestui volum.

Bineînteles că abia așteptam să citesc această carte când mi-a picat în brațe. Ursula K. LeGuin m-a impresionat cu ”Mâna stângă a întunericului”. Deși este o perioadă de timp apreciabilă de când nu am citit o carte scrisă de ea, impactul cuvintelor ei a fost același. Fiecare dintre nuvelele este o tapiserie barocă, plină de personaje vibrante, de sentimente acute și implicații uriașe.

Să vorbesc despre intriga din fiecare este un exercițiu în futilitate. Poveștile sunt complexe iar personajele au sisteme de valori extrem de diferite încât mi-ar luat pagini întregi să le descriu corect. Așa că fă bine și citește tu singurel sau singurică. Pentru că îți garantez că pe neuronii tăi îi așteaptă o aventură absolut fabuloasă. Trei planete, trei eroi, trei situații care îți vor da de gândit, te vor face să fierbi de frustare și te vor încânta în egală măsură.

Bineînteles că LeGuin face ce știe ea mai bine și creează rase de umanoizi la fel de fascinante ca cea din ”Mâna stângă…”. Cred că asta asta este partea mea favorită. Felul în care îți conturează, din câteva propoziții bine țintite, o civilizație care respiră autenticitate și implică profunzime și subtilități care o nu să le înțelegi în veci. Și te simți ca personajele principale, ca picat din cer și neputincios în fața unor forțe pe care nu poți să înțelegi din simplul motiv că ai deschis prima dată ochii sub un alt soare decât cel care este în prezent pe cer. Frustrant? Categoric! Interesant? Mai este nevoie să întrebi?

Nu strică nici faptul că acțiunea este bine dozată, chiar dacă se mișcă în secvențe mici, ca niște poze care se perindă pe rând pe un ecran. Fiecare este un mic fragment dintr-un vitraliu mare și complex ce se rotunjește frumos cu fiecare rând. Asta este unul dintre marile calități ale Ursulei K. LeGuin. Scrie metodic dar frumos ornamentat. Și are o imaginație colosală!

Cărțile astea au fost ca o prăjitură de ciocolată, învelită cu ciocolată și cu ciocolată rasă deasupra! Știi că este prea mult pentru bietul tău ficat dar tot nu te poti opri. Te-ai fi gândit la niște animale zburătoare care seamănă izbitor cu pisicile? Sau o iarnă care durează 20 de ani? Sau porci mistreți și șoareci și păsări care vorbesc? Ei, te-am convins?

Verdict: Tot ce trebuie și ceva pe deasupra

Categorie: Fabulos!

Experiența mea personală: Încă îmi zbârnâie neuronii!

P.S. Mulțumesc Nemira!