Cu mintea la… SF

Science fiction-ul este bun pentru neuroni

The Game of Worlds – Roger McBride Allen

Game_of_worlds_McBrideDragilor, cartea asta are mult potențial, ceea ce o face să fie minimal plăcută. Ajută și faptul că este scrisă corect, adică dovedește cantitatea necesară de talent pentru a nu o face plictisitoare. Dar tot nu reușește să completeze câteva găuri care mi-au lăsat impresia că se putea mai mult.

Să încep cu elementele pozitive. În primul rând, ideea: cum să negociezi cu cineva (în cazul ăsta o rasă extraterestră) care gândește diferit, are valori complet opuse ție și, în plus, un uriaș avantaj asupra ta. Este o temă extrem de generoasă, atâta vreme cât știi să abordezi lucrurile. McBride are talent de povestitor și reușește să închege o carte oarecum antrenantă. Unele personaje sunt bine creionate iar acțiunea este bine dozată. Și cam aici se încheie lista pozitivă.

Cea a lucrurilor care nu mi-au plăcut este în schimb mult mai lungă. Să începem cu viitorul pe care McBride și-l imaginează și care este, din punctul meu de vedere, mult prea roz. Dacă stai să te gândești la caracteristicile fundamentale ale rasei umane pur și simplu nu ”sună” plauzibil. Apoi este ideea de a folosi copii (adolescenți, cu indulgență) pentru a negocia cu mai sus menționata rasă extraterestră. În momentul în care citești cartea și ești în zona aceea în care ți-ai pus în stand-by gândirea critică accepți logica din spatele acestei decizii. Dar, după ce termini de citit te gândești ”OK, îmi pare totuși că este un pic trasă de păr.”

Lucrul pe care m-a sâcâit cel mai tare este faptul că copiii sunt transportați din trecut într-un viitor aproape idilic și fiecare dintre ei provine dintr-un secol diferit. Or fi copiii mai rezistenți decât multă lume își imaginează dar șocul unei călătorii în timp, mai ales cei dintr-o perioadă mai puțin industrializată, pur și simplu nu se pupă cu evoluția personajelor din carte. Chestia care m-a pus pe mine pe gânduri cel mai mult este criteriul după care sunt selectați: fiecare dintre ei, la maturitate, va deveni un personaj care va contribui semnificativ la progresul omenirii. Iar la sfârșitul cărții se sugerează – cel puțin așa am înțeles eu – că tocmai această aventură în viitor, chiar dacă le-a fost ștearsă din memorie, contribuie la dezvoltarea lor ulterioară. Și asta datorită faptului că, la nivel subconștient, vor păstra cunoștințele care le acumulează cât sunt în viitor.

Ăsta este exact tipul de paradox care face din povestirile care includ și călătoria în timp așa de puțin atrăgătoare. Oamenilor nu le place ambiguitatea pendulării între viitor și trecut induce tone de speculații și nesiguranță în creierul nostru.

Da, știu deja că am spus mult mai multe despre acțiunea acestei cărți decât fac de obicei. Însă am vrut să înțelegeți de ce nu pot să pun ”The Game of Worlds” decât în categoria ”Așa și așa”. McBride este un scritor cu anumită măsură de talent dar acțiunea virează de mult prea multe ori prea aproape de zona neverosibilului. Cred că ar fi o carte bună pentru copii, deoarece ar putea să empatizeze mai ușor cu personaje care sunt de vârsta lor. Însă pentru un adult este ….eh.

Verdict: Călduță

Categorie: Se putea și mai bine

Experiența mea personală: Cât potențial! Și ce dezamăgire!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 12 October 2015 by in Așa și așa and tagged , .

Arhivă

Follow Cu mintea la… SF on WordPress.com
%d bloggers like this: