Fundația – Isaac Asimov

  Înainte de toate vreau să vă mărturisesc că mult timp nu am avut nici cea mai mică înclinație să citesc seria Fundației. De obicei când ceva îmi este prezentat ca ”trebuie neapărat să…” reacționez instictiv cu nu. Orice este descris cu atribute care incep cu ”extra” sau ”super” îmi ridică nivelul de suspiciune la ”îmi miroase a ceva care a fost acum 5 minute într-o vacă”. Dacă vrei să citesc/văd/caut ceva mai bine îmi dai un link/nume/etc și nu îmi spui nimic. Așa sigur o sa îmi stârnești interesul.

Am în bibliotecă și am citit patru cărți de Asimov: ”Eu, robotul”, ”O piatră pe cer”, ”Curenții spațiului” și ”Pulbere de stele”. Dar nu mi-au lăsat o impresie foarte puternică. Știu că m-a intrigat ideea din ”Curenții spațiului”. Nu pot să explic de ce ”Eu, robotul”, considerată una dintre cărțile de marcă al SF-ului, nu m-a prins. Mister.

Nu pot spune că îmi displace stilul lui Asimov dar, ca să fiu onestă, nici că îmi place extraordinar de mult. Poate și asta a contribuit la ezitarea mea de a mă familiariza cu această serie. Anul ăsta am hotărât să trec peste toate astea și am început să o citesc. Ampreferat  versiunea în limba engleză deoarece uneori traducerile nu transferă toată savoarea textului original.

Cărțile din seria ”Fundația” mi-au plăcut în principal din două motive: ideea în jurul căreia se construiește acțiunea și faptul că reflectă foarte bine gestaltul vremurilor în care au fost scrise. Să le luăm pe rând.

Pentru anii 40, când a început Asimov să scrie prima carte, ideea este fabuloasă. Așa cum am spus și în review-ul meu pentru ”Dune”, se aseamănă foarte mult cu cea din seria lui Frank Herbert. Dar trebuie să îi dăm lui Asimov ce este a lui deoarece, cronologic vorbind, el a fost primul. Mi-a plăcut cum a fost dezvoltată în volumele ulterioare, în direcții neașteptate. Pe mine ultimele două volume m-au surprins în mod plăcut.

Un aspect pe care vreau să îl menționez în mod special este faptul că extratereștrii lipsesc cu desăvârșire din universul Fundației. Iar explicația oferită de Asimov este absolut genială.

Ce mai mi-a sărit în ochi a fost faptul că se ”vede” că sunt scrise în decade diferite. Îți dai seama de asta, mai întâi de toate, din ponderea personajelor feminine. Care, în primul volum, este zero. Ei da, nici măcar numele unui personaj feminin nu este meționat în această carte, fie el secundar, tranzitoriu sau de context. Apoi, când aceste personaje apar ele sunt – așa le-am văzut eu – caricaturale și îndeplinesc rolurile stereotipice asociate cu femeile prin anii 50. Lucrurile se îmbunătățesc treptat dar este fascinant să vezi cum perioada în care trăim poate influența mințile chiar și celor mai inteligenți dintre noi.

Îți poți da seama de evoluția în timp a acestei serii și din prezența sau, după caz, absența calculatoarelor. Care, ați ghicit, lipsesc cu desăvârșire în primele două volume. Evident, sunt în cele din urmă încorporate în narațiune dar este o absență notabilă pentru cei care care s-au obișnuit atât de mult cu ele încât nu-și mai aduc aminte de vremurile când nu erau pe toate drumurile. Mai ales prin prisma aceea ce știm acum despre călătoriile spațiale.

Per ansamblu ”Fundația” este o serie care își merită reputația. Pune în discuții idei interesante și ceea îi lipsește în intensitatea acțiunii compensează prin greutatea conceptelor. A spune că Asimov este un scriitor cu stilistică rafinată este o exagerare. În schimb, este direct și la obiect, fără prea multe artificii. Este simplist, fără a fi însă simplu.

Mă bucur că am citit această serie, fie numai pentru faptul că acum știu la ce se referă unii când aduc vorba despre Fundație. Urăsc să fiu pe dinafară! Voi nu? Atunci nu mai stați pe gânduri. Puneți mâna și citiți-le! Le găsiți și în limba română, dacă engleza nu este pe gustul vostru.

Verdict: Chiar merită să le citești

Categorie: Pentru cunoscători

Experiență personală: Se pare că chestia aia ”nu există fum fără foc” este foarte adevărată în ceea ce îl privește pe Asimov.